Odată ce ajung în pat, am o criză de nervi. Plâng până mă ard ochii și mă dor plămânii. Plâng toate lacrimile pe care le-am evitat săptămâna trecută. Suspin de fiecare dată când am fost speriată sau confuză. Plâng în hohote de frustrare. Una era să fiu prinsă aici ca oaspete. Am ales să fiu aici pentru că mă va ține în siguranță, aveam un motiv întemeiat să fiu aici. Sigur, nu aveam voie să plec,
















