Deschid ușa doar puțin și arunc o privire afară, coridorul este liber. O trag de tot și ies, apoi mă împiedic imediat și mă izbesc cu capul de peretele de pe partea opusă a holului. Îmi cuprind piciorul gol și înjur în șoaptă. „Aoleu, nenorocire!” Ochii mei se îndreaptă spre ușa biroului lui Torin. Oare a auzit? Sper că nu. Sunt tentată să mă întorc în camera mea, doar în caz de ceva, dar chiar am