„Eu… T-tu…” Anna nu știa ce să spună. Ultima fărâmă de conștiință o respingea cu vehemență, însă trupul ei îi trăda mintea, agățându-se de el cu disperare, în speranța că el ar putea umple golul adânc din interiorul ei. Cu mult efort, își recăpătă o parte din luciditate. Privindu-i ochii adânci, ca oceanul, simți valuri formându-se în inima ei. Nu văzuse niciodată niște ochi atât de profunzi. Erau strălucitori ca un ocean nesfârșit de stele, dar în același timp infinit de adânci ca o gaură neagră în spațiu. Anna simți că este absorbită de ochii lui oceanici. Liam zâmbi ironic, privindu-i trupul care se răsucea neîncetat. Cu voce joasă, o tachina: „Ai spus nu, dar se pare că trupul tău este cel sincer aici.” După aceste cuvinte, buzele lui i se așezară pe obraz, sărutând-o haotic. Neșteptat, un gust sărat îi umplu gura. Liam rămase uluit. Își ridică privirea pentru a o vedea pe Anna privind fix la el cu ochii încețoșați. Lacrimi i se rostogoleau pe obraji. Durerea și disperarea îi erau pictate pe chipul îmbibat în lacrimi. Liam simți ca și cum o suliță invizibilă i s-ar fi înfipt drept în inimă. „De ce… De ce mi-ai făcut asta…” Brusc, Anna își pierdu cumpătul și începu să se zbată. „De ce… De ce… De ce… Ce am greșit? De ce mi-ai făcut asta…” Plângea din tot sufletul. Liam simți brusc milă de ea. Îi șterse ușor lacrimile și se dădu jos de pe ea. Își înfășură brațele în jurul trupului ei tremurător în timp ce ea se zbate. În brațele lui, Anna era ca un motănel obraznic. Se răsucea și se zvârcolea; din când în când, chiar îl lovea cu pumnii mici. Suprimându-și dorința și controlându-și temperamentul, Liam o mângâie ușor: „E în regulă, doar dormi.” Se gândi că puterile seducătoare ale femeii trebuiau să fie atât de puternice încât îl făcuseră să-și piardă mințile. Altfel, nu ar fi putut suporta să fie lovit de o femeie. De fapt, nu tratase niciodată pe nimeni cu atât de multă blândețe. Ea era prima! Anna nu l-a ascultat. A continuat să plângă, să țipe și să dea din pumni. „Spune-mi de ce… Ce am făcut să merit asta? Cum ați putut să-mi faceți asta… De ce? De ce…” „Noi toți?” se gândi Liam. Liam își deschise ochii mari. Simți brusc un puternic interes în a afla ce i se întâmplase acestei femei mici. Dorea să știe cine o rănise atât de mult încât trebuia să se înece în alcool. Pumnuleții ei mici nu simțeau decât ca niște picături de ploaie căzând pe pieptul lui. Și-și lovi picioarele frenetic, ca o pisică înfuriată. Din când în când, picioarele ei îl atingeau. Liam era furios. „Oprește-te, sau te fut chiar acum.” Femeia nu avea nicio idee cât de greu îi era să se abțină. Cu toate acestea, când a văzut lacrimile care îi curgeau din ochi și nasul roșu aprins, inima lui Liam a devenit din nou moale. I-a mângâiat capul ca și cum ar fi mângâiat un animal de companie. I-a sărutat ușor fruntea. „Fata bună, dormi.” Sărutul neașteptat de blând a luat-o prin surprindere. O sferă de căldură s-a umflat în inima ei rănită, umplându-i încet pieptul și răspândindu-se în cele patru membre. S-a ghemuit în brațe, ca un animal mic care are nevoie de căldură. Și-a frecat fața de pieptul lui, ștergându-și lacrimile. Liam s-a încordat din nou. Și-a simțit sângele năvălind spre o anumită zonă. Vocea lui a devenit răgușită, iar tonul lui rigid. „Oprește-te.” Chiar și așa, mâinile mici ale femeii au început să alunece pe trupul lui. Liam nu putea spune dacă o făcea intenționat sau nu era conștientă de acțiunile ei. Și-a înfășurat trupul moale în jurul taliei lui ferme. Ochii ei erau scânteietori, atrăgându-l ca niște fire. Buzele ei i-au căutat pe ale lui… Gustul și senzația tandră a sărutărilor ei neexperimentate i-au reaprins flacăra. Mâinile ei mici și delicate i-au explorat pieptul ca și cum ar fi căutat modul perfect de a începe. Liam a înghețat o secundă. Focul din ochii lui ardea puternic. S-a întors, apăsând femeia sub trupul lui. „Ai cerut-o de data asta… Nu mă învinovăți.”