Inbox-ul Annei era plin de apeluri pierdute și mesaje de la Bryan. A simțit o înțepătură ascuțită în inimă în momentul în care i-a văzut numele. [Anna, unde ești? Nu te găsesc nicăieri. Îmi pierd mințile.] [Anna, te rog sună-mă înapoi când vezi asta...] [Anna, sunt atât de îngrijorat pentru tine. Te caut toată noaptea. Unde ești?] Anna, Anna, Anna… Aceste mesaje „grijulii” o dezgustau peste măsură. Chiar atunci, a primit din nou un apel de la Bryan. Într-un moment de panică, Anna a respins apelul, și-a închis telefonul și l-a aruncat. La scurt timp după aceea, Jamie a găsit cheile de rezervă și s-a grăbit înapoi în cameră. Când a văzut-o pe Anna stând tăcută pe canapea, a putut în sfârșit să răsufle ușurat. Era cu adevărat îngrijorat că, după ce a primit două lovituri grele într-o singură noapte, Anna ar putea face vreo prostie. Raze de lumină au pătruns prin fereastră și au strălucit pe fața palidă a Annei, făcând pielea ei să pară și mai albă. Până și venele de sub piele se puteau vedea. Genele ei lungi și ondulate proiectau umbre frumoase sub ochi. Stătea pe canapea, pierdută în gânduri. Jamie s-a apropiat de ea și a îngenuncheat în fața ei. L-a durut inima când a văzut semnele albastre și mov ascunse sub gulerul cămășii ei. Cu o voce blândă, a consolat-o: „Dragă, nu fi tristă, da? Mă ai încă pe mine.” Afișând un zâmbet jucăuș, Jamie i-a luat mâinile reci și a glumit: „Știi, putem privi asta și dintr-un unghi diferit. Nu el te-a culcat pe tine, ci tu l-ai culcat pe el! Ia-o ca pe o răzbunare față de logodnicul tău infidel! Ar trebui să fii fericită de asta, nu?” Anna s-a trezit în sfârșit din transă. Privirea ei s-a mutat pe fața lui Jamie care semăna oarecum cu diavolul. Calmă, a spus: „Mi-e teamă că o să fac SIDA!” „…” Jamie a rămas complet mut. Anna și-a luat telefonul și geanta și s-a îndreptat spre ușă. Jamie a urmat-o repede. „Unde te duci, draga mea?” Anna s-a oprit în pași. Ochii ei frumoși s-au răcit. Buzele ei s-au deschis ușor, formând doar un singur cuvânt. „Acasă.” Anna ajunsese acasă. În momentul în care a trecut pragul, mama ei vitregă, Nicole Baine, s-a repezit la ușă și i-a adus Annei papucii, ca și cum ar fi fost o servitoare. Nicole a întrebat-o cu grijă despre locul unde se afla Anna cu o seară înainte. „Anna, te-ai întors! De ce nu ai venit acasă aseară? M-ai îngrijorat de moarte! N-am putut închide un ochi toată noaptea.” „Anna, de ce arăți atât de palidă? Ești bolnavă?” Anna nu a răspuns, nici nu s-a schimbat în papucii pe care i-a adus Nicole. A intrat direct în casă, trecând pe lângă Nicole. Nicole a alergat după ea. „Anna, ți-am făcut niște supă. Se încălzește în bucătărie. Vrei un castron?” Anna a urcat scările în tăcere. O auzea pe Nicole bombănind încet din spate. „Tsk, cred că asta este soarta unei mame vitrege. Sunt deja atât de bătrână și totuși trebuie să alerg după această prințesă răsfățată în fiecare zi și nici măcar nu-mi arată un zâmbet.” Anna și-a strâns în secret pumnii pentru a reține tristețea care îi umplea inima. Judecând după comportamentul amabil al lui Nicole față de ea, Anna știa că tatăl ei era acasă. După cum era de așteptat, tatăl ei, Daniel Hamilton, a ieșit din birou și a stat în vârful scărilor. Expresia lui era întunecată. „Anna, unde ai fost aseară? De ce abia acum vii acasă!” Anna a răspuns ușor: „Am stat la Jamie aseară.” Iritat, Daniel a certat-o: „De câte ori ți-am spus să nu te amesteci cu acel afemeiat! Dacă se află despre asta, îți va ruina numele de fiică mai mare a familiei Hamilton!” Anna și-a ridicat capul. Perechea de ochi ascunși sub ochelarii cu ramă neagră erau reci și hotărâți. „El este cel mai bun prieten al meu!” Daniel a fost luat prin surprindere. Anna fusese întotdeauna un copil ascultător – deși știa că ea ține legătura în secret cu Jamie, nu-i mai răspunsese direct înainte! Daniel se întreba ce se întâmplă cu ea în ziua respectivă. S-a străduit să-și păstreze calmul și a vorbit serios: „Fac asta pentru binele tău! Vei absolvi în curând și vei intra în Lincoln Group, preluând anumite aspecte ale afacerii de familie. Dacă apar scandaluri despre tine, îți va ruina imaginea în ochii acționarilor noștri seniori!” Anna, de asemenea, și-a suprimat emoțiile. A răspuns calm și s-a dus în camera ei. „Am înțeles.” Chiar atunci, Chloe a apărut în fața ei de nicăieri. A salutat-o pe Anna cu mult entuziasm. „Anna, te-ai întors!” Anna a simțit o strângere în piept. Și-a ridicat încet capul pentru a întâmpina fața frumoasă a lui Chloe, care era completată de un machiaj rafinat. Ochii ei strălucitori s-au curbat superb în timp ce zâmbea. Când Anna a văzut rochia mini de dantelă neagră pe care o purta Chloe, durerea ascuțită din inima ei a revenit din nou. Subconștient, și-a strâns pumnul până la punctul în care unghiile i s-au înfipt adânc în carne. Nu va uita niciodată rochia de dantelă neagră lăsată pe scara lui Bryan în noaptea în care a intrat în conacul lui – era sigură că era aceeași rochie pe care o purta Chloe chiar atunci. În mod similar, nu va uita niciodată cuvintele înșelătoare pe care le-a rostit Chloe în timp ce zăcea sub trupul lui Bryan: „Nu este corect pentru sora mea.” Chloe și-a înclinat capul, zâmbind în continuare la Anna. „Anna, la ce te gândești? Îți roșesc ochii.” În realitate, Chloe era uimitoare. Mai mult, știa să se aranjeze. Când cele două surori stăteau una lângă alta, toată lumea era sigură că o va observa mai întâi pe fabuloasa Chloe Hamilton, spre deosebire de Anna, care purta doar cămăși albe și blugi, asortate cu ochelarii ei cu ramă neagră. Comparativ cu Chloe, Anna era cu adevărat o femeie plictisitoare. Când era copil, Annei îi plăcea să poarte rochii și machiaj, dar Nicole nu i-a permis niciodată să facă asta. Potrivit lui Nicole, Anna trebuia să se comporte ca o femeie calmă și responsabilă de la o vârstă fragedă, deoarece trebuia să preia poziția mamei sale biologice în Lincoln Group. Trebuia să-și mențină această personalitate rezervată, astfel încât acționarii afacerii de familie să o accepte ca tânăr lider al lor. În acel moment, Anna și-a dat seama că tot ce a spus Nicole a fost o prostie totală! Anna știa întotdeauna scopul final al lui Nicole. Sora ei mai mică, Chloe, nu era sora ei de sânge. Daniel nu era tatăl ei biologic, dar a avut suficient noroc să preia numele familiei Hamilton. Nicole avea nevoie ca Chloe să aibă acest nume pentru a-i găsi un soț bun în viitor. Ceea ce Anna nu anticipase a fost că mama ei vitregă îl va alege pe Bryan Dawson ca țintă. Acela era logodnicul ei! Erau familie, dar Nicole tot avea curajul să-i facă asta! Anna nu se aștepta nici ca logodnicul ei amabil și afectuos, Bryan, să se dovedească a fi un bastard cu două fețe. „Anna, la ce te gândești? Unde ai fost aseară? Bryan te căuta peste tot. A venit chiar și la noi acasă de câteva ori.” Ochii ei reci erau fixați pe expresia falsă de îngrijorare de pe fața lui Chloe. Un indiciu de neliniște a apărut în ochii lui Chloe, dar nu după o secundă, a afișat din nou un zâmbet strălucitor, ca un mic înger adorabil. „Bryan ți-a adus un alt buchet de nouăzeci și nouă de trandafiri. L-am dus deja în camera ta și l-am pus într-o vază, așa cum faci de obicei. „Bryan trebuie să te iubească cu adevărat! În fiecare zi, îți aduce trandafiri fără greș. „Sunt atât de geloasă! Sper ca într-o zi, să am pe cineva care să mă iubească la fel de mult cum te iubește Bryan pe tine!” Privirea Annei era rece ca gheața. Pas cu pas, s-a apropiat de Chloe…