Mă reped în camera mea, trântind ușa după mine, gâfâind ușor de anxietate, în timp ce mă învârt și mă holbez la clanța ușii. Ce – ce naiba se întâmplă!? Îmi acordez urechile, instinctiv, spre sufragerie, disperată să știu ce se întâmplă. Chiar dacă Christian vrea să mă țină departe de asta, mă mănâncă palmele să mă întorc la ușă, să o deschid, să arunc o privire – doar ca să prind o fărâmă. Adică,