Îmi acord credit numelui meu de stripperiță și rămân foarte, foarte nemișcată, holbându-mă la Donul familiei Romano ca un pui de căprioară în lumina farurilor. Încet, chipul Donului se întinde într-un zâmbet viclean și văd că-i place frica mea – probabil că-i plac femeile lui, cu genunchii tremurând. Ceva legat de această realizare – nu știu ce, dar mă face să-mi ridic bărbia în semn de protest. Z