În timp ce Frankie ne conduce spre tura mea de prânz la Lupa, nu menționează – absolut deloc – nimic din ceea ce s-ar putea sau nu să se fi întâmplat între noi în această dimineață. Îl observ atent cu coada ochiului, căutând orice indiciu sau semn, dar… Nu, chiar nu e nimic. Frankie e mai degrabă o cutie închisă, nu-i așa? Îl privesc, ascultându-l cum povestește și glumește, menținând un monolog c