„Ce naiba, Frankie!” șuier eu, aplecându-mă peste bar ca să-l plesnesc pe braț. „De ce nu mi-ai spus asta!?” El îmi zâmbește, mulțumit de mica lui șmecherie. „N-ai întrebat, Bambs. Hai, ești gata să mergem acasă? Te las să-mi faci cina.” Mă uit urât la el, dar recunosc – e greu să mă supăr pe el când îmi zâmbește așa. Așa că mă mut în jurul barului, unde mă așteaptă, și-l iau de braț și-l las să m