În întunericul dimineții, mă întorc pe furiș la cabina mea, încercând să-l evit pe Stan. Vaporul este ciudat de liniștit, singurele sunete fiind scârțâitul carenei și vuietul îndepărtat al oceanului. Mă strecor în camera mea și închid ușa cu cheia, simțind un sentiment temporar de ușurare. Mă dezbrac de hainele mele ude și distruse și intru sub duș, sperând că apa fierbinte va spăla haosul nopții.