Wake iese pe balcon, prezența lui la fel de stabilă ca întotdeauna, deși nu mă întorc să-l privesc. Îl simt în spatele meu, doar stând acolo, așteptând. Greutatea lumii s-a apăsat atât de tare pe mine încât simt pieptul prea strâns, inima prea grea. Încerc să înghit lacrimile care continuă să se reverse, dar e inutil. „Phoebe,” spune Wake încet, vocea lui profundă tăind zgomotele orașului aglomera