Peter îmi suflă-n ceafă în timp ce mă năpustesc pe hol spre laboratorul Marinei. "Phoebe, oprește-te!" strigă el, cu vocea plină de urgență, dar nu încetinesc. Nu pot. Năvălesc în laborator, ochii mei fixându-se pe Marina, care zace într-un pat ce pare a fi varianta sirenă a unui pat de spital. Corpul ei este parțial scufundat în apă sărată, suficient cât să-i acopere coada și cea mai mare parte a