În acea seară, ne îndreptăm spre terminalul din Aeroportul Haneda. Sunt cumva și apă și deloc pregătită să las Japonia în urmă. Mă simt ușor rău pe măsură ce mergem prin spațiul aglomerat, cu identități false și bilete doar dus spre Hawaii în mână. Wake este o forță lângă mine, amenințător, cu o frustrare abia stăpânită. Mușchii lui sunt încordați sub cămașă, gata să sară. Îmi dau seama că urăște