„Dacă nu e Charlie,” spuse Nasir cu un zâmbet, în timp ce ea intra în camera din spate. „Bună seara tuturor, m-am întors la cererea publicului. Cu ce vă pot servi?” întrebă ea. Primi aceeași comandă de băuturi ca data trecută, iar Charlie se întoarse imediat cu ele. „Ai vrea să fii talismanul meu norocos în timpul acestui prim joc? Chiar aș avea nevoie de puțin noroc,” o întrebă unul dintre bărbați. Charlie nu-i știa numele, dar era un bărbat înalt, de culoare, cu pielea de un abanos profund. Își purta părul împletit în codițe mici până la umeri, decorate cu manșete aurii. Avea ochii cei mai ademenitori, de culoarea mierii. „Ar fi o plăcere, domnule,” spuse Charlie și se apropie de el. El o ajută să se așeze în poală și își puse mâna pe spatele ei pentru a o susține. Ea fu surprinsă de cât de respectuos era. „Te rog, spune-mi Adisa,” spuse el cu vocea lui întunecată. Exista o urmă slabă de accent când vorbea, dar Charlie nu-și putea da seama de unde. Îi venea bine. Jocul începu, iar Charlie încercă din nou să-l înțeleagă. Era oarecum ca pokerul, dar se juca în echipe și nu părea că combinațiile tradiționale de poker erau cele care le aduceau puncte. „Deoarece nu am reușit să ghicim numele tău real, misterioasă Charlie, putem ști ce vrei să faci când vei crește mare?” întrebă Nasir. „Sunt destul de mare deja. Ce te face să crezi că nu sunt mulțumită să fiu chelneriță,” spuse ea. Se auzi un râs înăbușit de la câțiva de la masă. Nici Millard, nici Vidar nu se alăturară. De fapt, Vidar abia îi recunoscuse prezența. Charlie nu știa de ce o deranja asta. „Draga mea Charlie, ești mult prea inteligentă ca să ai ținte atât de joase,” spuse Adisa. Acum era rândul lui Charlie să râdă. „Ei bine, cred că m-ați descifrat cu toții. Sper să mă întorc la studii anul viitor. Îmi iau un an sabatic,” mărturisi ea. „Mă gândesc la științe politice, poate ceva cu acel nou feminism în prim plan,” sugeră Henry. „Chiar credeți că sunt atât de plictisitoare?” întrebă Charlie, prefăcându-se rănită. „Nu, nu, singura specializare potrivită pentru o femeie ca Charlie ar fi istoria artei,” le spuse Millard. „Nu mi-o imaginez făcând așa ceva,” spuse bărbatul asiatic. Fusese mai mult tăcut, iar finețea vocii sale o surprinse pe Charlie. „Aș presupune ceva mai surprinzător, poate IT,” continuă el. Charlie se uită la el, uimită. „După expresia de pe chipul adorabilei noastre chelnerițe, aș spune că ai nimerit-o,” chicoti Nasir. „Ai dreptate, studiez IT,” confirmă Charlie. „IT este un domeniu vast. În ce te specializezi?” întrebă Adisa. În acest moment, Charlie renunță. Nu vedea niciun rău în a-i lăsa să afle. „Am o diplomă de licență în Știința Informațiilor și lucrez la diploma în securitate cibernetică,” spuse ea. „Fantastic la dracu’,” mormăi Vidar. „Scuză-mă, ce-ai spus?” îl întrebă Nasir cu un zâmbet jucăuș. „Nimic,” pufni Vidar și se întoarse la a ignora pe toată lumea. „Ei bine, misterul începe să se dezvăluie. Acum că știm de ce ești pasionată, poate putem afla numele tău ăla încăpățânat. Clarissa?” ghici Adisa. „Îmi pare rău, dar nu,” spuse Charlie. „Se pare că paharele tale sunt goale. Vrei încă o rundă?” Toată lumea, cu excepția lui Millard, ceru același lucru ca întotdeauna. „Aș vrea să alegi tu ceva ce crezi că mi-ar plăcea,” îi spuse el. Charlie zâmbi și dădu din cap, chiar dacă nu-l plăcea. „Îți dau o mie dacă îi aduci un scotch sec,” spuse Henry. „Du-te dracu’ Henry, doar pentru că unii dintre noi și-au dezvoltat papilele gustative,” spuse Millard. Temperamentul său era chiar sub suprafața lui lustruită și o făcea pe Charlie nervoasă. Ea se duse la bar. „Cele obișnuite, dar schimbă Cosmopolitan-ul cu un Madras,” îi spuse ea lui Jenni. „Merge bine?” întrebă șefa ei în timp ce începea să toarne. „Da, sunt… prietenoși?” spuse Charlie. Jennie ridică o sprânceană. Mia și Rebecca, care erau cele două chelnerițe programate să lucreze, îi aruncară priviri piezișe. „Sunt supărate că niciuna dintre ele nu a ajuns să servească bărbații ăia sexy, sexy din camera aia,” îi spuse Jenni când văzu că Charlie observă privirile. „Își dau seama că nu am cerut niciodată asta, nu?” întrebă Charlie. Nu avea nevoie ca colegele ei să se întoarcă împotriva ei. „Își dau seama, dar bărbații sexy și banii tind să scoată ce e mai rău din oameni,” îi spuse Jenni. Charlie dădu din cap și luă tava cu comanda și se întoarse. Seara continuă cu ea schimbând poalele din când în când și când observă că băuturile se termină, întrebă dacă mai vor o rundă. Era aproape de miezul nopții când Henry declară că era timpul ca bărbații să vorbească despre afaceri. Toți comandară mâncare și îi cerură lui Charlie să se întoarcă peste o oră. Charlie se îndreptă spre bucătărie. Deoarece nu era seara ei de lucru, nu simțea nevoia să ajute în zona barului. În schimb, înmână comanda de mâncare lui Lilly și Leo. Apoi se trânti pe un scaun care era ferit de personalul bucătăriei. „Nu credeam că lucrezi azi,” spuse Lilly. „Nu lucram. Am luat cina cu familia fratelui meu. Dar gașca de joi mi-a cerut să-i servesc. Așa că iată-mă,” spuse Charlie. „Uau, ce deosebit. Deci, cum au fost cei doi mici monștri?” întrebă Lilly. Lilly era la fel de mult parte din familie ca și James. Cei patru crescuseră împreună și se tratau ca frații. Ei bine, James o invitase pe Charlie la o întâlnire. „Au fost la fel de adorabili ca întotdeauna. Aiden a fost un lipicios ca întotdeauna,” îi informă Charlie pe prietena ei. „El este așa doar cu tine,” subliniă Lilly. Charlie ridică din umeri. „S-a întâmplat ceva? Pari puțin absentă,” spuse apoi Lilly. Charlie oftă și aruncă o privire spre Leo. „Leo, ia-ți pauza și ia-o departe de aici,” îi spuse Lilly. „Lilly,” obiectă Charlie. „Nu-mi pasă, acum varsă tot,” spuse ea imediat ce Leo părăsise bucătăria. „James m-a invitat la o întâlnire,” îi spuse Charlie. „Oh.” „Ca la o întâlnire adevărată.” „Da, am înțeles,” chicoti Lilly. Ce-ai spus?” întrebă Lilly. „Am spus da. Crezi că e o idee bună?” întrebă Charlie. „Cred că da, dar, mai important, ce crezi tu?” „Nu știu. E atrăgător și e un tip bun. Adică, e detectiv. Este literalmente unul dintre băieții buni. Și știu că pot avea încredere în el,” îi spuse Charlie. „Și ai avut o pasiune pentru el de parcă ar fi fost dintotdeauna. Charlie-inimă-James la maxim,” spuse Lilly. „Corect, deci e un lucru bun, nu?” „Aș spune că da. Dar dacă simți că nu e, e în regulă, de asemenea,” subliniă Lilly. „Are ceva de-a face cu dobitocul, mâncătorul de rahat, penisul mic de fost?” întrebă apoi ea. Donald, numele care nu era menționat niciodată în compania lui Lilly, deoarece ar provoca o serie de crime neplanificate. Dacă Charlie nu avusese probleme de abandon înainte de a-l întâlni, cu siguranță le avu când o părăsi. În Vegas. Singură. După ce-i fura toți banii. Și mașina ei. Și cheia camerei de hotel pe care o plătise. Charlie nu credea că e ciudat că fusese singură de atunci. „Nu. Știu că James nu e ca el. Nici măcar pe aproape. Dar, nu știu. Ce se întâmplă dacă se simte ca și cum aș ieși cu fratele meu?” întrebă Charlie. „Bleah. Atunci spui: ‘A fost frumos, dar amândoi știm că ne e mai bine ca prieteni’,” îi spuse Lilly. „Corect, nu voi ști niciodată dacă nu încerc,” spuse Charlie. „Nu, nu vei ști,” aprobă Lilly. „Când e întâlnirea?” „Mâine, îmi dă mai puțin timp să mă fâstâcesc. Mă ia la șase.” „Când te întorci acasă, dacă te întorci acasă, ochi, ochi, cot, cot. Mai bine mă suni și-mi spui totul. În detalii,” îi spuse Lilly. „Promit.” După pauza ei de o oră, Charlie strânse mâncarea, ajutată din nou de Leo, și bătu la ușa camerei din spate. După ce primi permisiunea, intrară și ea începu să împartă mâncarea. „Dragul meu Leo, ne întâlnim din nou,” spuse Nasir, zâmbind la asistentul bucătarului. „D-da, bună seara,” spuse Leo. Charlie încercă să-și rețină zâmbetul. Leo era prea prețios pentru gașca asta. „Ați reușit să aflați numele adorabilei Charlie?” întrebă Nasir. Acum flirta fără rușine cu Leo. „N-nu, domnule,” îi spuse Leo, roșind. Charlie simți milă pentru prietenul ei și decise să-l salveze. „Acum, acum. E trișare să apelezi la ajutorul lui Leo,” spuse ea în timp ce punea fish and chips în fața lui Nasir. „Oh, dar asta ar însemna că joc corect. Nu-i distractiv deloc. Prefer să trișez în orice mod pot,” spuse Nasir și toți bărbații chicotiră. „Ești un om rău, rău, Nasir,” îi spuse Charlie. Dar își atinsese scopul, iar atenția nu mai era asupra lui Leo, care arăta extrem de ușurat. „Vă aduc băuturile. Mă întorc imediat,” spuse apoi ea și se asigură că Leo merge în fața ei. Luă băuturile pentru bărbați și apoi îi lăsă să-și mănânce mâncarea în pace. După ce strânse vasele și aduse o nouă rundă de băuturi, seara lui Charlie continuă așa cum începuse, cu ea fiind plimbată ca un talisman norocos. Bărbații păreau să se asigure că nu ajunge în poala lui Millard. Dacă era pentru a-l enerva, sau pentru a o proteja, lui Charlie nu-i păsa. Era doar recunoscătoare că nu trebuia să stea în poala lui. Ceva la el făcea ca fiecare dintre instinctele ei să strige pericol. În timp ce Millard făcea tot posibilul să o aducă în poala lui, și eșua. Vidar continua să o ignore. Charlie încercă să-și spună că era un lucru bun. Era evident un dobitoc uriaș, ar fi recunoscut că era un dobitoc sexy, dar totuși. Era mai bine să stea departe de radarul lui. Pe măsură ce noaptea se apropia de sfârșit, toți bărbații se ridicară, îi mulțumiră lui Charlie pentru o seară minunată și plecară. Charlie făcu curățenie și pregăti camera pentru personalul de curățenie. Apoi se îndreptă spre bar, unde Mia și Rebecca vorbeau cu Jenni. „Bună, Charlie. Îți mulțumesc din nou pentru că ai intervenit. Păreau mulțumiți, judecând după dimensiunea plicului,” spuse Jenni, înmânându-i un alt plic alb, mai greu decât ultimul. „Mulțumesc, încep să-mi placă de ei. De majoritatea dintre ei,” spuse Charlie și puse plicul în geantă, fără să numere. Nu voia să se laude cu el în fața Miei și a Rebeccăi. „Mă bucur să aud, s-ar putea să se fi sugerat că ar trebui repetat săptămâna viitoare,” îi spuse Jenni. Charlie observă încruntările celorlalte două chelnerițe. „Sunt de acord,” spuse ea. „Am rotit întotdeauna clubul de joi,” obiectă Rebecca. „Da, e corect să dăm tuturor șansa de a obține bacșișul,” aprobă Mia. „Așa e, dar asta era înainte ca clienții să o ceară pe Charlie. Clubul de joi este un client fidel, care cheltuie mult. Nu-i voi enerva doar pentru a pretinde că viața e corectă. Amândouă ați avut șansa voastră, de mai multe ori, și nu v-a cerut niciodată pe niciuna dintre voi în mod specific. Așa că suportați și îmbrăcați-vă chiloții de fată mare,” le spuse Jenni. „Mulțumesc Jenni. Ne vedem peste două zile,” spuse Charlie și fugi înainte să se transforme într-o discuție. Avea un singur scop; să ajungă acasă și să numere banii din plic. Ajunse la stația de autobuz și fu fericită să vadă că următorul autobuz era la doar cinci minute distanță. O mașină neagră opri în fața ei. La naiba, se gândi ea în timp ce o recunoscu. Ușa șoferului se deschise și un bărbat familiar ieși și ocoli mașina. „Bună seara, domnișoară,” spuse șoferul și deschise ușa din fața ei.