Gâfâi, ochii mi se măresc, și apoi - instantaneu, ca și cum aș aprinde un întrerupător - îmi revin în fire. „Doamne, Dumnezeule!”, strig, punându-mi mâinile pe pieptul lui și împingându-l. „Doamne, Dumnezeule, ești atât de dezgustător!” Apoi râde, cu adevărat amuzat, dar fără să se miște deloc din fața împingerilor mele. După vreo trei sau patru, totuși, Kent face un pas înapoi, lăsându-mă să-l de