Sunt singură pe bancheta din spate a sedanului negru care mă duce la cină acasă la tatăl meu. Ridică ochii spre conacul de piatră cenușie și mă strâmb, neavând nicio tragere de inimă să merg acolo. Știu că ar trebui probabil să simt o oarecare curiozitate, o dorință de a afla mai multe despre familia și moștenirea mea. Dar, sincer? Lorenzo Alden nu mi se pare deloc tatăl meu. Acela, pentru mine,