„La ce te gândești?” șoptesc câteva minute mai târziu, când respirația și ritmul cardiac au revenit aproape la normal. Kent s-a așezat pe o parte lângă mine, deși eu sunt încă pe spate, cu unul dintre brațele lui calde în jurul meu, trăgându-mă aproape de corpul său. Kent nu spune nimic timp de o secundă, apoi scoate un râs mic și cald. „La nimic, Fay. Mă gândesc la nimic. Cam ăsta e scopul.” „A