Ivan mă lasă aproape exact la miezul nopții. În mașină, se apleacă să-mi dea un ultim sărut de noapte bună, dar eu ridic o mână să-l opresc. „Te rog,” spun, cu ochii triști. Se retrage, surprins, dar apoi ochii îi alunecă spre casă, gândindu-se poate la Daniel – aparentul meu logodnic – care așteaptă înăuntru. „Bine,” șoptește, dându-mi un zâmbet cald. Apoi îmi ia mâna în a lui și o ridică la buze