"Dumnezeule, Daniel," am scuipat, îmbujorându-mă ca o sfeclă și aplecându-mă peste masă. "Serios vorbești? Înainte de cafea?" El se lasă pe spătarul scaunului și se uită urât la mine. "Ce, crezi că o cafea ar face asta mai bine?" "Da," zic, smulgând propria lui ceașcă mică de espresso de pe masă și golind-o repede. Să-l ia naiba, am nevoie de asta mai mult decât el. Gura lui Daniel se deschide