„Hai,” spun eu, trăgându-l pe Daniel de mânecă și îndemnându-l spre grădina din spate. „Hai să vorbim undeva liniștit.” Daniel mă urmează cu neliniște spre ușa din spate, uitându-se înapoi să vadă dacă ne urmărește cineva, înainte de a trage ușa după el. Mă așez la măsuța mică și aștept să mi se alăture, mintea mea fiind într-o continuă învârtire în timp ce încerc să mă decid ce să spun și cum să