A doua zi, m-am dus jos la bucătărie în hainele mele de călărie și am așteptat. Și am așteptat. Am luat micul dejun cu Daniel, făcându-i cu mâna când a plecat la cursuri, apoi am băut încă vreo cinci cești mici de espresso în timp ce așteptam și mai mult. Practic bâzâiam când Kent se îndură în sfârșit să intre în cameră, care era, ca de obicei, plină de activitate. Nici măcar nu se uită la mine î