Kent nu așteaptă să urc scările până la casă. În schimb, intră înaintea mea, lăsându-mă să-l urmez supusă. Simt cum stomacul mi se întoarce pentru a doua oară astăzi, deși de data asta din motive complet diferite. M-aș simți mai bine, sincer – aș înțelege mai mult – dacă Kent s-ar enerva pe mine. Dacă ar țipa la mine, și-ar pierde cumpătul, mi-ar da ordine. Dar Kent ăsta? Cel liniștit, controlat,