Fiona îmi trage o palmă mică și acră peste fund, rupându-mă din reveria mea și râzând în timp ce se grăbește spre cutia de bijuterii care mă așteaptă pe măsuța mea de toaletă. O privesc ciudat și îmi acopăr fundul cu mâinile. „Ce au oamenii ăștia azi,” murmur eu. Râde din nou când vine spre mine, stând în spatele meu ca să-mi prindă solitarul de diamant la gât, pe lanțul său subțire de argint. „A