„Ivan,” spun eu, vocea mea abia mai mult decât o șoaptă în timp ce mă uit la el de sus de pe trepte. Apoi, realizând că stau aici practic goală, în halatul meu minuscul, strâng materialul la gât și respir adânc, încercând să-mi dau seama ce naiba să fac în continuare. Ce caută el aici!? „Înțeleg,” spune Ivan, zâmbetul lui adâncindu-se, „după starea rochiei tale, că nu ești…gata încă? Mai ai nevoi