O mână pe umărul meu mă trezește și tresar, gâfâind puțin, în timp ce capul meu se învârte și îl văd pe gardianul lui Kent așezat lângă mine pe bancheta din spate a SUV-ului. „Scuze,” spune el, nesigur și trăgându-se înapoi. „Nu am vrut să te sperii – pur și simplu... am ajuns acasă.” „Oh,” spun, surprinsă, întorcându-mă să văd că, într-adevăr, tragem în fața casei lui Kent. „Oh, wow,” murmur, înt