Stau așa pentru un moment, mâinile lui pe talia ei, ea sprijinindu-se de el – doar o clipă, de fapt, înainte să se îndepărteze și să arunce hățurile calului peste capul lui, folosindu-le ca pe o lesă. Fay îi zâmbește inocent lui Kent, mulțumindu-i în tăcere pentru plimbare, și cei doi se îndreaptă înapoi spre grajduri. „Aseară,” spune Kent încet după un moment, cu mâinile din nou în buzunare. „Î