De bunăvoie, îl urmez pe Jerome și pe celălalt gardian al meu afară din cameră și pe hol. Toți trei ne grăbim spre ușă, cu vinovăția zvâcnindu-mi în interior pentru că sunt cauza atâtor neînțelegeri. Înainte să ies pe ușă, însă, aud o voce mică strigând în spatele meu. „Stai!”, spune. Mă întorc și îl văd pe Romulus coborând scările în fugă, cu o cărticică în mâini. Se repede să mă întâmpine la u