Catherine. Numele plutea greu în aer, trăgând camera într-o tăcere atât de tensionată încât părea că se poate rupe în orice moment. Inima îmi bătea nebunește și nu puteam spune dacă era de furie sau de felul în care maxilarul lui Adrian se încorda când îi pronunța numele. „Ei bine, ce surpriză plăcută”, spuse Catherine, tonul ei fiind la fel de fin ca sticla șlefuită. Traversă camera cu un aer de