Brățara stătea pe masă ca și cum n-ar fi fost locul ei acolo. Nu o mai purtasem de când ajunsesem. Îmi spuneam că nu înseamnă nimic – că e doar o altă parte a aranjamentului. Dar adevărul era că nu mă puteam uita la ea fără să mă gândesc la Adrian. Fără să mă simt… confuză. Am împins cutia spre capătul mesei, dar greutatea din piept nu s-a clintit. „Ies la o plimbare”, am spus, împingând brusc sca