Adrian nu glumea când a spus că nu va pleca. Oriunde mergeam în acest orășel, simțeam prezența lui ca pe o umbră nedorită. La brutăria de unde-mi luam pâinea de dimineață, în parcul unde mă duceam să-mi limpezesc mintea și chiar și la librăria aceea mică și pitorească, care fusese întotdeauna sanctuarul meu. Era ca și cum Adrian se țesea în țesătura lumii mele, bucată cu bucată. La început, mi-am