Tocurile lui Elizabeth au făcut un zgomot ascuțit pe podeaua de marmură când a intrat, privirea ei măturând intrarea ca și cum ar lua deja notițe mentale. Stăteam rigid lângă Adrian, simțindu-mă dureros de conștientă de faptul că nu eram îmbrăcată pentru a impresiona. Rochia mea neagră simplă părea prea casual lângă ansamblul ei perfect croit. „Elizabeth,” a salutat Adrian, vocea lui politicoasă,