A doua zi dimineață, m-am trezit cu sunetul inconfundabil al oalelor ciocnindu-se în bucătărie. Gemând, m-am uitat la ceas – 6:12 dimineața. Prea devreme pentru orice, în afară de cafea.
În timp ce mă poticneam ieșind din dormitor, aproape că m-am împiedicat de o jucărie robot mică parcată pe hol. Rucsacul lui Max era sprijinit de perete, și o dâră de creioane ducea direct spre bucătărie ca niște
















