Bătaia în ușă a fost ascuțită, urgentă, aproape imperativă. Adrian ridică ochii de la revista din poală, încruntându-se. „Cine-i?” „Nu știu. Aștepți pe cineva?” întrebai, ridicându-mă deja de pe canapea. „Nu.” Vocea lui era scurtă, distrată, în timp ce întorcea o altă pagină. Am deschis ușa și am înghețat. Catherine. „Mia.” Vocea ei era moale, tremurândă. Ochii ei, înroșiți, se uitau rapid în spat