Dimineața de după incidentul de la cafenea a fost extrem de ciudată și insuportabilă. Tăcerea din bucătărie era apăsătoare, mai grea ca niciodată. Adrian stătea sprijinit de blat, derulând pe telefon ca și cum ar fi încercat să mă șteargă din mintea lui. Eu stăteam la chiuvetă, privind aceeași felie de pâine prăjită neunsă de parcă trecuse o eternitate, cu gândurile împrăștiate. Nu mai suportam. „