În sfârșit, mă stabilisem în ritmul noii mele vieți—o existență liniștită și pașnică în micul oraș unde nimeni nu mă cunoștea și unde puteam doar să respir. Zumzetul simplității era o alinare, o pauză de la haosul pe care-l lăsasem în urmă. Orașul era suficient de mic încât să se simtă ca acasă, și totuși suficient de departe de trecut încât să nu mă bântuie la fiecare pas. Dimineața fusese lipsit