„Voiai să vorbești, deci vorbește,” am spus, încrucișând brațele în timp ce-l fixam pe Adrian peste masa cafenelei. Vocea mea era calmă, dar simțeam furtuna clocotind în mine, un curent subteran de furie și durere pe care nu-l procesasem pe deplin până acum. Aceeași cafenea veche, aceeași masă lustruită din lemn la care împărțisem nenumărate cești de cafea de-a lungul anilor. Familiaritatea cadrul