„M-ai evitat”, spuse Adrian, cu o voce joasă, tunătoare, care-mi trimise un fior pe șira spinării. Înghețai pe loc în mijlocul holului, strângând telefonul mai tare. Nici măcar nu-l auzisem apropiindu-se de mine. Întorcându-mă încet, îi întâlnii privirea – gri, furtunoasă și pătrunzătoare. „Nu te evit”, minții, deși felul în care privirea mea se îndreptă spre podea probabil mă dădu de gol. Adrian